SECRETUL ARHICUNOSCUT AL PRESEDINTELUI

Pentru mine, presedintele este la ora actuala precum o carte deschisa pe care am citit-o si rascitit-o de zeci de ori si in care cunosc toate capitolele , ilustratiile si inclusiv erata.
De cand a aparut pe firmamentul politicii romanesti si pana in prezent, acest om nu a facut altceva decat sa joace diverse acte, schite,scenete, ori piese de teatru in fata marelui public romanesc,cu regii bine puse la punct si la ore de maxima audienta.Va amintesc debutul sau artistic de pe vremea Conventiei cand in calitate de ministru al transporturilor a provocat caderea guvernului Ciorbea, aparitiile sale televizate emanand barbatie ,hotarare si consecventa in a ne lua taxe de drumuri si a nu construi pana la urma nicun drum acatarii.Cu trecerea timpului, a ajuns primar al Bucurestilor, si n-a uitat o clipa sa-si perfectioneze vocatia artistica pentru imagine, prin participarea la numeroase interviuri, talk-show-uri si aparitii intempestive la tv(dar aranjate), toate culminand cu dictonul “dati-mi un consiliu si va rezolv capitala”.Spre marele sau noroc, n-a mai fost nevoie sa i se dea, intrucat dupa o jale mare si-un bocet starnit la momentul potrivit pe umerii lui Stolojan si transmis in direct de televiziuni, i s-a luat capitala, dar i s-a dat pe mana tara.De aici a inceput apogeul marelui actor care si-a diversificat stilistica, hahaind, bocind sau devenind sobru, dupa imprejurari, dar si nadusind zi si noapte sa-si pregateasca pana in cele mai mici amanunte baile de multimi, la botezuri, nasii, cununii, competitii sportive interne ori internationale,poduri luate de ape, sosele blocate de bolovani, inundatii, baltiri, secete,etc. In acelasi timp, n-a neglijat nici latura pur politica interpretand cu succes rolul presedintelui vexat de incapatanarea premierului, care refuza sa demisioneze, dar nici scena externa cand,fie s-a rastit la rusi ca un mare patriot, fie si-a retinut cu greu lacrimile la Muzeul Holocaustului din SUA. Intentiei prezidentiale de publicitate n-au scapat nici momentele triste ale inhumarii fostului patriarh ori a unor ostasi romani cazuti in razboaiele din Afganistan si Irak.Nevoia bailor de multime a devenit atat de obsesiva, incat i-a creat pur si simplu dependenta, ajungandu-se l-a situatii in care un “binevoitor” sesiza dezinteresat posturile tv ca presedintele (despre care sotia sa declarase ca nu face nimic casnic) urmeaza sa plece la cumparaturi de paine, apa plata ori hartie igienica la cutare Hipermarket.
Acestea fiind zise, vreau sa fiu bine inteles ca eu nu reprosez sefului statului ca alearga sa-si largeasca popularitatea, lucru indispensabil oricarui politician, ci faptul ca d-l Basescu si-a gasit in aceasta ocupatia de capatai, indiferent de consecintele demersurilor sale, de valorile si de persoanele sacrificate. Castigarea prin orice mijloace, de cele mai multe ori neortodoxe, a romanilor a devenit marota presedintelui, care a legat de gard restul treburilor tarii si a calcat in picioare iubita sintagma “sa traiti bine!”
Altfel, putea evita situatiile penibile, in care a ajuns fiica sa vis-a-vis de gramatica limbii romane, sau cel in care i-a uluit pe reprezentantii Ford de la Craiova, prin duelurile verbale inutile avute cu primul-ministru, numai din dorinta de a parea maret catorva zeci de muncitori olteni.
Revenind la cele spuse la inceputul articolului, sunt absolut convins ca in cazul cand, prin absurd vorbind,in piata publica s-ar organiza un spectacol gen “Cantarea Romaniei,”ar aparea inopinat si actualul presedinte sa ne explice, privind zambaret catre toate camerele tv, cum se trage la edec vaporul la cheu.