REFORMA MODERNA A TARII

Se spune ca dupa darea in folosinta a renumitului pod de la Maracineni, ala vizitat mult prea des si degeaba de catre “Mincinosul de la Treicoceni”, data fiind importanta istorica dobandita, s-a decis angajarea a patru paznici destoinici care sa apere acest edificiu prezidential in toate cele trei schimburi. Dupa o vreme, pentru bunul mers al treburilor, s-a simtit nevoia angajarii si a unui contabil care sa aiba o grija majora atat in privinta remunerarii celor patru vajnici aparatori, cat si in ceea ce presupune vigilenta in cheltuirea banului public…La scurt timp insa viata a demonstrat ca lucrurile nu se desfasurau intocmai ca intr-un stat capitalist veritabil, salariatii savarsind unele acte de indisciplina in sensul ca uitau sa-si curete pustile, veneau la serviciu fara cravata, se prezentau incaltati in gumari in loc de pantofi, ori omiteau sa-si taie unghiile la maini si picioare,etc, asa ca s-a luat hotararea de la centru sa fie angajat imediat un director plin de severitate. Desi treaba incepu sa mearga binisor, mai apareau totusi unele sincope intrucat directorul simtea nevoia acuta a unei secretare destoinice si pricepute, inclusiv in limbi straine si stenodactilografie, asta mai mult pentru simpozioanele internationale care se tineau anual la Bujunbura(Burundi) pe linie de paza +poduri. In cele din urma fu gasita secretara potrivita tocmai la Cluj, adusa si angajata imediat, primind la salariu si un spor pentru lucru departe de parinti.
Si zau ca femeia a meritat pe deplin acasta indemnizatie, deoarece numai peste cateva zile i-a deschis ochii directorului ca din respect pentru societate trebuie sa angajeze imediat o femeia de serviciu si un sef la administratie, aspect materializat dupa circa o saptamana. Apoi, tot dragalasa secretara, crescuta la scoala capitalista a Clujului, a insistat pe langa director sa solicite fonduri de la guvernanti pentru construirea unui sediu adecvat, care sa se asorteze cu demnitatea salariatilor sai si sa reflecte seriozitatea actiunilor acestora in activitatea de paza…

Si uite-asa s-a inaltat la vreo douazaci de metri de pod o mandra cladire cu etaj, cu doua balcoane si cu o prevenitoare si luminoasa firma intre ele, pe care scria cu litere portocalii de-o schioapa, “PAZA PODULUI SA”. Astfel dotata, in cativa ani societatea ajunsese mandria zonei Buzaului, era seriozitatea intruchipata, vorbea despre ea presa, radioul si televiziunile mogulior si ajunsesera chiar unii ministri sa invidieze edificiul , da cred ca mai mult pentru terenul vast si arabil pe care era asezat.Oricum institutia “duduia” de munca…
Si asta pana intr-o zi, sa-i zicem neagra, cand “Gogosarul de la Treicoceni” le trimise o depesa prin care-i anunta ca el a purces la reformarea tarii si drept urmare, pentru a se face cat mai multe economii la bugetul presedintiei, se impun peste tot reduceri de personal, mentinandu-se in functii doar cei mai scoliti, mai devotati, si care inteleg cel mai bine dezideratul iubitului conducator.In consecinta, directorul de la “PAZA PODULUI SA” a convocat intr-o scurta sedinta secretara si contabilul unitatii , a scrutat cu simt de raspundere organigrama si a glasuit autoritar :
“Da, presedintele nostrum are foarte mare dreptate, ca suntem prea multi si de aia ineficienti.Taie-i de pe stat pe ultimii patru !”