PRESEDINTE CURAJOS

Dupa ce anul asta “capriciosul de la Treicoceni” a biruit de mai multe ori criza mondiala si a reusit aproape sa-ngroape definitiv tara, dupa ce s-a razboit pe rand cu mai toate segmentele natiei romane, cu exceptia asfaltatorilor, vidanjorilor si curvelor nealiniate, dupa ce “a pus” de un nou rasunator flagrant (de data asta la Interne), a luat indicatii turistice de la ministerul de profil si s-a parasutat direct, dar plin de ifose, la Lisabona, la summitul NATO , lasandu-si nefericitul pitic de gradina intr-o balta de lacrimi..
Ici-şa, fara a lui vrere, dar cu sprijinul si prin intermediul televiziunilor, titanul de Murfatlar ne ofera un nou crampei stralucit din viata lui de mare politician al vremurilor noastre , de mare carmuitor, exemplu de curaj si daruire pentru interesul personal..Am putut constata “pe viu” ca exista multa lume rea si invidioasa, iar cei care sustineau ca “la intrunirile internationale marinarul este izolat de ceilalti si se foieste stingher precum o naluca ingandurata” nu fac decat sa atenteze la siguranta nationala a Romaniei. Contrar gurilor rauvoitoare, l-am putut admira in mijlocul sefilor de state NATO care nu mai pridideau in a-l felicita si a-i ura “sa traiti bine !”Si, ca succesul matrozului sa fie deplin, am vazut in privirea sa (putin piezisa dar hotarata si aspra), cum l-a admonestrat pe Sarkozy, atentionandu-l cu aratatorul mainii drepte sa-si “bage mintile-n cap” si sa lase-n pace tiganii romani (sarcina expres de la Bercea Mondialu). Francezul , foarte spasit, si-a recunoscut vina si a zis ca…”Da”, insa n-a precizat cand. Inspre finalul evenimentelor, eroul nostru s-a intalnit si cu primul-ministru Berlusconi, care in amintirea amicitiei Mussolini-Horty il admira pe ungurul Orban ca a reusit cu brio sa saboteze sarbatorirea la Budapesta a zilei nationale a Romaniei. Normal ca si-n acest caz titanul constantean a intervenit taios, italianul a aratat (tot cu degetul aratator) ca a avut un vertij, dupa care cei doi infami s-au intors rusinati cu dosul si s-au indepartat.
Purtarea neinfricata a celui care-a biruit marile si oaceanele si probabil care ar fi salvat de la pieire inclusiv Titanicul, imi trezeste unele nostalgii, determinandu-ma sa-mi amintesc de curajul sau atunci cand o particica din natiunea romana s-a cam burzuluit si-a facut rost de ceva demonstratii prin capitala… Desi populatia era cam incordata iar melitienii bombardau Cotrocenii cu ditamai caschete periculoase, baile de multime ale marinarului nu numai ca au continuat dar s-au si indesit…doar la Televiziunea Romana, care a uitat ca e si Nationala si-i intretinuta de fraierii care doar se prefac a muri de foame…
Am auzit insa ca ar exista pe lume si sefi de state (da nu-i cazul la noi)care dispun de toate serviciile de forta din tara, care si-au subjugat prin diverse tertipuri mare parte din justitie si alte institutii de baza si au sute de jandarmi la cur, carabaniti la ordin de prin toate colturile patriei.In mod logic, conform gramaticii limbii romane, astia se numesc curajosi. Inlauntru-s “sefi de stat” iar afara “foarte demni… de ignorat”.Da nu-i cazul la noi.