ZIUA NATIONALA

De ziua natională a tribului „Canoele măritate”, seful acestuia „Ochi de soim-zbanghiu”, a hotarat, date fiind imprejurarile nefavorabile ce se anuntau, sa nu participe direct si personal la festivitatile omagiale organizate ad-hoc, regretand sincer in sinea lui ca nu-si poate expune public pieptul umflat si curajul extraordinar…Cu toate ca traditia de milenii a tribului condamna drastic o asemenea blasfemie, „Ochi de şoim-zbanghiu” n-a avut alta gaurica de iesire, deoarece serviciile sale de „Minciuni, cleveteli si ciripeli” l-au avertizat clar : „s-a pus la cale, de catre o grupare a cururilor goale si pictate din trib , o actiune cu fluieraturi, huiduieili si grohaituri la adresa mult preainaltei sale persoane, cu scopul vadit de a-l defaima, de a-i leza prestigiul arhicunoscut si de a-l face de tot rasul in fata intregii comunitati.Exista de asemenea pericolul ca unele cururi goale si pictate mai surescitate sa improaste catre ’mnealui variate gaze toxice de lupta, adica se vor bese fara jena…”
In consecinta, seful suprem al tribului „Canoele maritate” si-a delegat ruda apropiata, „Pană de gâşte” sa coordoneze in locul sau desfasurarea festivitatilor traditionale (asta in detrimentul adevaratului adjunct, „Pană de Vânt”, cazut in mare si generala dizgratie…), apoi si-a facut rost de o consfatuire multilaterala la un trib invecinat , la care a plecat in mare zor, gandind ca va folosi prilejul pentru a mai prinde si cate un pui-doua de somn.
Asa ca in deschiderea defilarii sulitarilor, arcasilor, ciomagarilor, a „Latelor blonde”, a celor cu „Belciug in nas” si „Rahat pe limba”,etc, etc, membrii tribului au avut surpriza de a vedea la microfon o ganganie caraghioasa, plina de importanta, care-si agita aripile precum un pinguin panicat ca i se fura ouale, si care in final, ca un demn inlocuitor la comanda, s-a ales cu sumedenie de huiduieli, fluieraturi, cruci, biserici si diverse nume de zeitati…
P.S. Cat priveste intalnirea multilaterala a lui „Ochi de soim-zbanghiu”, s-a aflat ca dupa trei zile de sforaituri (cand cu capu-n piept, cand cu mana streasina la ochi), ea putea nici sa nu aiba loc deoarece cei prezenti au plecat tot asa cum au venit…Adica, dupa cum zice folclorul tribului, „o dusa si-o venita si amar de vreme prapadita”.Noroc cu fotoliile care s-au dovedit comode.Iar rauvoitorii n-au decat sa taca si sa priceapa ca „asa se conduce un trib de salbatici”.