CINE PRINDE....PASARICI....

...

E în pragul înserării…Deodată, clopotele bisericii din curtea Balamucului Socola au început a bate pe toate tonalităţile, răspândind în mahala fiori de incertitudine, mai ales pentru faptul că-n ziua cu pricina nu-i nicio sărbătoare… Dangătele amestecate sună aidoma unor schelălăieli de maidanezi încleştaţi într-o luptă sângeroasă pe viaţă şi pe moarte. Şi, ca să pară iadul pe pământ, le ţin isonul şi ţârâitul strident al câtorva sonerii fixate deasupra uşilor unora dintre pavilioane . Portarul de la intrarea în spital, cam alb la faţă, anunţă ultimii vizitatori în retragere, „să fie foarte atenţi şi să meargă grupat pe drumul către case, deoarece a evadat un nebun foarte periculos, care a mai facut şi crime la viaţa lui…” Ştirea a căzut precum un bolovan peste capetele ălor de faţă şi a dat imediat naştere la exclamaţii de panică (gen haoleo, vai da mine şi sărăcan de curu meu), la comentarii de îngrijorare şi întrebări edificatoare, gen : „ar putea fi în drum ?” , „cât poa’ să fie de voinic cetăţeanu ?”, sau „se poate lua de oameni din senin ?” Între timp portarul a mai răspuns la câteva apeluri telefonice, dintre care unul al „oamenilor legii”, care voiau să ştie cum arată cel pe care trebuie să-l caute. -Pai eu de un’ sa ştiu, că nebunu era ascuns la fără clanţă; Sunaţi la Centrala Spitalului şi cereţi cu don dr. Stigleţi, că el îl îndopa cu pasteli…. -Da, să trăiţi ! Apoi, după vreun ceas, în poarta spitalului apărură două maşini de la ISU Iaşi, dintr-una sări jos un domn sprinten şi ceru aceluiaşi portar să vorbească cu directorul. -Păi don derector e acas’ la oara asta…Nu-l putem deranja doar pentru c-a scăpat unul din lanţ… -Şi-atunci care barosan e disponibil acum ? întrebă revoltat cel de la ISU. -Don dr.Sticleţi, şeful pavilionului cu…fără clanţă -îl lămuri omul porţii. Puteţi da un telefon de aici -şi arătă cu dreapta către masuţa din cabina sa. Omul de la ISU apucă imediat receptorul şi ceru centralistei să-l dea pe doctorul respectiv. -D-le doctor, vreau să ştiu de ce am fost noi mobilizaţi, câtă vreme, după statut, ne ocupăm doar de incendii şi bombe dezgropate ? Nu ne-aţi cerut dvs. ? Aha …Păi atunci ne vedem de treabă…Da nu înţeleg de ce-l mai cautaţi dacă tot n-aveţi medicamente…Aha…Vă salut ! După care se răsti la cei din maşini : -Hai bă la una mică şi după aia la nevestele noastre dragi, că fugarul înca n-a luat foc! Şi uite-aşa încet, încet, trecu noaptea, se crăpă de ziuă fără alte incidente şi desigur fără a fi găsit nici evadatul. Pe la 9.30, în faţa porţii Balamucului opri de data asta o singură maşină, dar tot de la ISU şi, văzând că portarul nu mişcă nimic, dădu drumul la sirenă… -Hooo, bre, că nu dau turcii…aplană problema molcom, omul de la intrare. -Ba da bă…Hai, deschide-l pe Sesam că am marfa înăuntru pe targă si se-mpute…-explică şoferul, arătând cu dreapta către spatele autovehicolului. -Gata, s-a înturnat bagabontu, da cum ?- se arătă curios din fire paznicul. -Nu ştiu unde o fi înoptat, dar dimineaţa, stătea liniştit pe malul Bahluiului, făcea bărcuţe din hârtie şi le incendia înainte de lansarea la apă…Când am apărut noi, că ne anunţase un bun român, omul vostru a început să cheme SPP-ul, SRI-ul, KGB-ul, şi să strige că el e preşedintele românlor, că acu-i la ora când e jucător şi că a incendiat niţel Sena ca să cadă Sarkozy în alegeri…Şi deschide bă odată porţile alea..-mai ceru şoferul de la ISU. -Ia auzi frate …Mare pacoste…Ca să vezi ce face din om nervii care nu este breji- breji…Ptiu, piei Satană !-mai completă portarul după care deschise larg porţile Balamucului şi-şi facu de trei ori cruce, gândind în sinea lui simplă că individul ăsta nu trebuie să mai iasă în veci de la „fără clanţă”…