Si fiindca Alice se apleca prea mult in afara, pe geamul apartamentului lui
barbatu-sau de la etajul 101 al unui „tower” new-yorkez (adresa e strict
secreta, ca pentru toti agentii SIE), aluneca
si plonja in haul de dedesubt, rasucindu-se, invartindu-se si
rostogolindu-se prin eter, la inceput lent, apoi tot mai iute pana ameti
de-abinelea si nu mai fu in stare sa perceapa
imaginile ambientului, care se succedau mai ceva ca in filmele cu Chaplin… O bufnitura infundata si-o zgaltaitura
scurta, de parca au fi bagat degetele-n
priza, o dumirira totusi ca a aterizat in cur
si pe ceva moale, pufos, extraordinar de comod si ….foarte crucial. Dupa
ce auzul sau distinse cu claritate, atat in stanga cat si-n dreapta , voci
omenesti , inconfundabile comentarii si injuraturi birjaresti, se decise sa
beleasca si ochii ei mari, pe care-i inchisese de spaima inca de la catul cu
numarul 101. Si atunci vazu cum tenderul sau cat doi saci de cereale a parcat
intr-un tron capitonat cu piele bej si
ca se afla intr-un prezidiu alcatuit dintr-o harca si sapte mosneguti, cu totii echipati in robe
visinii si care de care mai palavragiu…
Prinse un moment de acalmie si intreba sfioasa :
-Da voi cine sunteti ?
Brusc se facu o liniste ca de mormant
si tuturor le iesira ochii din cap ca la melc. Isi facura intreei semne
discrete cu ochiul, cu degetul si chiar si cu limba, iar hoasca nu se putu
abtine si se scapa fata de vecinul din stanga :
-
Oare o apuca iar ca la ambasada ?
-
Am spus eu la…(si arata cu doua
degete niste trese imaginare pe umar) ca ne legam la cap fara sa ne doara –
observa la randul lui, in soapta, un babalau
cu mustata albita.
-
Pana terminam noi aciulica, duduie
Antonella, eu zic sa mai creati ceva pe blogul personal- i se adresa visatoarei
un alt bunicut in roba.Ca va anuntam noi cand o fi sa dati cu votul.Va mai
faceti ceva pretini pe Facebook, le mai spuneti o poezea, doua si le explicati cum sade treaba cu
independenta noastra, cu Razbelul de
independenta si alte alea…
-
Da
eu sunt Alice in tara minunilor si nicicum Antonella si acu picai
in chestia voastra…
-
Desigur, desigur ca acum ai picat dar
ia mergi mataluta pana la usa , deschide-o si citeste ce scrie pe placuta de pe
ea.- ii ordona cel cu mustata alba.
Alice sau Antonella se conforma si
citi cu glas intepat :
-
Curtea Constitutionala Romana ! Pai si ce dracu caut eu aici ca doar
stie toata lumea ca am suflet sensibil de hartista ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu