SI BETIV SI MILOG....

Mergeam  agale  prin central oraşului si mă gândeam că s-a dus şi vara asta, că s-a dus încă un an,  iar în bine nu s-a schimbat nimic…Mă gândeam ce de-a căcat  mănâncă ăştia în media că “ce bun e capitalismul” şi ce rău era comunismul (desigur nu când se aflau ruşii în România),  dar pe de altă parte dacă e să judec drept, ştiu personal o grămada de binefaceri pe care le-am trăit  în comunism şi niciuna în acest capitalism (că de altul n-am avut parte), inclusiv  în cultura, câţi scriitori români se lansaseră, ce ieftine erau cărţile, câte cărţi bune româneşti apăreau  ciclic, etc…Şi cu pescuitul stăteam foarte bine…”Nici o masă fără peşte”, Aveam sumedenie de vapoare construite de popor şi care brăzdau  permanent apele mapamondului, etc…

Deodată, mă simt  tras de mâneca hainei şi, când mă holbez văd  un moş-pârţ  în ţoale jerpelite, cocârjat, chelios, cu o faţă roşie, plină de riduri, cu un ochi mai mare decât celalalt şi care începe a se răsti la mine strâmbându-se involuntar :

-Jigneşte-mă  şi tu bă cu o para -două, ca să-mi  procur şi eu niscai  medicamente…

Şi pe loc emană un damf care mă convinse că în locul lui de baştină nu există apă, ci doar…borhot.

M-am percheziţionat prin buzunare, că era înainte de pensie şi i-am întins doi lei.Orătania  i-a înşfacat pe loc, mi-a zvârlit  iute o înjuratură printre dinţii galbejiţi, precum că-s un zgârie branză şi cu pas vioi a spălat butina printre tonetele  din preajmă.

O femeie care asistase la întamplare mă întreabă :

-Ştii cine-i ăsta ?
 După care adăugă, fără să mai aştepte răspunsul subsemnatului : pe vremea comuniştilor era căpitan pe  ăl mai mare vapor al nostru. Uns personal de Ceauşescu…  Pe Biruinţa dom-le…