Intr-un satuc uitat de lume, dar plin de vita de vie, de producatori de zama de struguri si de betivani, a vazut lumina zilei in casa unui razboinic facut la apelul de seara, un baietan deloc aratos, cu priviri imprastiate, cu ranjet continuu, cu inceput de chelie si mereu pus pe hartag.Dupa ce s-a ridicat “copacel”, tanarul vlastar mai intai a uimit satul cu talentul sau de a goli poloboacele cu vin, dupa care a speriat acelasi sat prin faptul ca atenta la pivnitele tuturor megiesilor, incat nicio “beutura” nu se mai afla in siguranta deplina.
Tatal sau, razboinicul, sătul de pocinoagele feciorului, a decretat intr-o buna zi : “daca-i plac asa de mult lichidele, o sa-l fac marinar ca apa e destula si n-are decat sa stea in mijlocul ei cat ii pofteste maţul” si in consecinta l-a inscris la scoala de vaslasi, bineinteles dupa ce a “uns osia” directiunii cu un cîrlan si-o bardaca plina cu vin nobil.
Vremea a trecut, junele vaslas a ajuns carmaci, mai apoi secund si intr-un final capitan de caravela( sau daravela, ca nu stiu exact cum e corect), cu care facea siajuri pe oceane, mări si chiar “lacul rusesc”.In paralel au progresat si gusturile sale, sarind de la vin la rom si mai apoi numai si numai la whisky, bauturica care intra in nomenclatorul oricarui lup de mare care se respecta doar pe sine.
Din cauza numeroaselor peregrinări pe oceanele mapamondului, pierzand vremea mai mult pe valurile inspumate, “marinerul” nostru a inceput tot mai amarnic sa duca dorul sexului galagios, al pasaricii in general (cuvant imprimat pe vecie in mintea sa) si frecvent i se latea chelia de fericire cand adăsta prin porturi si vedea sumedenie de fuste.Simtea din intreg sufletul lui avid ca pasaricile sunt “pe profilul” sau, mai slabute la minte, mai usor de strunit, sunt mai fricoase, mai ascultatoare si nu atenteaza la privilegiul sau de mare capitan de daravela.Asa ca ascultandu-si vocile pe care le auzea de-o buca’ de vreme, a cules de prin diverse porturi vreo patru-cinci, hai sase, zîne care habar n-aveau de navigatie, pe care le-a aburcat in ranguri inalte pe corabie, fara sa consulte deloc restul marinarilor, lucru care nu a fost tocmai pe placul astora.Rezultatele ?Pe caravela s-a instaurat o stare de haos, matrozii se uitau mai mult pe sub fustele zanelor, astea la randul lor inaltau zilnic imnuri de slava capitanului si-si expuneau nurii, ca la altceva nici nu se pricepeau, nava a inceput sa ia serios apa, sa se invarta-n loc ori sa mearga indarat si din toata “rasuflarea naviganta” doar capitanul mai spera in van, ceva de bine. Nu mai stiu exact cum s-a finit dandanaua asta cu marinari, dar se pare ca s-au innecat majoritatea, scapand doar fostii secunzi, seful de punte, tunarul sef, bucatarul sef si trezorierul (care s-au grabit cu totii sa se pensioneze) si bineinteles zanele (ca de aia-s zane), care au fost recuperate de catre alte daravele si dupa juraminte solemne de loialitate facute pe biblia hazlie, au fost din nou promovate….c-asa-i in navigatia noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu